Tema melodiei „Atat de frageda” este dragostea, exprimata sub forma unui monolog adresat.
Imaginea femeii este serafica, precum in sonete, in traditia poeziei lui Dante: frageda ca floarea de cires, imbracata in matase pluteste precum un inger, precum visul, rasarind din rochie ca marmura.
Doar ochii ” cei plini de lacrimi si noroc” mai amintesc fiinta umana.
Iubita nu este intru totul femeia reala, ci visul unei alte realitati: ” mireasa blanda din povesti”.
Amestecul acesta de realitate si vis constituie trasatura romantica fundamentala a eminescianismului.
Versul caracteristic acestui portret romantic este ” Plutesti ca visul de usor”.
In rochia ei alba, ce o invaluie precum o aura, ca un nor, ca o spuma de lumina alba, femeia pluteste, abia atingand ” covorul moale”.
Nu se aude decat fosnetul discret al matasii.
Acest cantec emotioneaza pe oricine.